O Reflecție Asupra Pasiunii, Iubirii și Creativității

E o dimineață banală a unei zile de luni. Apa caldă din duș curge peste corpul meu, în timp ce eu mă gândesc la ziua care mă așteaptă. Am patru ore prețioase la dispoziție în care să mă dedic pasiunii mele înainte să fiu nevoită să merg la un job care îmi epuizează sufletul. Numai gândul la acest lucru mă obosește. Dar apoi, într-o clipă de luciditate, am o revelație.

„Niciodată nu ai avut dificultăți în a te angaja când vine vorba de ceva ce iubești cu adevărat”, îmi aud vocea interioară proclamând. „Și ești întotdeauna dispusă să te angajezi în relațiile în care există iubire și creștere.”

E adevărat. Nu am avut niciodată o problemă să mă angajez în activitățile și relațiile care contează cu adevărat pentru mine. Și presupun că asta e valabil pentru mulți dintre noi. Ne angajăm cu ușurință în ceea ce iubim, acolo unde găsim bucurie, acolo unde putem descoperi constant lucruri noi despre noi înșine și lumea din jur. Fie că este vorba de o relație, o activitate sau un loc pe pământ, atâta timp cât există o licărire de speranță și o perspectivă de creștere, nu vom avea o problemă cu angajamentul. 

Dar de ce implicarea noastră se realizează numai în astfel de condiții? Ce ne determină să ne angajam și ce ne împiedică să o facem? Să fie fiorul necunoscutului factorul determinant? Sau poate atracția noului ori entuziasmul neexploratului? Sau poate este o combinație a ambelor? Nu știu nici eu cu certitudine. Un lucru este însă clar pentru mine. Suntem creaturi complexe, conduse de o multitudine de simțuri și emoții. Tânjim după stimulare, după conexiune și prosperăm datorită pasiunii. Și această bogată tapiserie de dorințe și nevoi este cea care, în cele din urmă, ne determină dorința de angajament.

De ce ne Angajăm: Motivația din Spatele Celor Mai Profunde Pasiuni

Imediat când ies din duș, sunt cuprinsă de o nouă perspectivă a termenului angajament. Acum știu că anume angajamentul este ceea ce ne împinge să ne depășim limitele, să ne urmărim visele, să iubim necondiționat. Și cu această nouă perspectivă în suflet, încep ziua cu o altfel de determinare, una care mă face să mă simt pregătită de ceea ce viața îmi oferă.

Dacă nu simțim nimic înăuntrul nostru, toate experiențele unei zile nu sunt decât ocupații fără vreo însemnătate pentru noi. Treburile, interacțiunile, ocupațiile unei zile nu sunt decât activități superficiale dacă nu există emoție în ele, iar angajamentul necesită implicare emoțională.

Nu ne putem mulțumi cu o carieră mediocră, o relație lipsită de satisfacții sau o profesie neîmplinitoare. Sufletele noastre au nevoie de hrană și numai prin a fi noi înșine putem găsi hrană sufletească în viață. De aceea am ales numele acestui blog „Arta de a fi Tu”. Pentru că noi, ca oameni, și artiști, nu putem să ne creăm viețile și artă fără a fi noi înșine.

Vom fi capabili să ne implicăm emoțional doar atunci când visurile nostre vor avea suficientă viață în ele încât să trezească suficientă emoție determinantă pentru angajament. Eu sunt aici pentru a-ți aminti că doar prin a-i permite să fii tu insuți poți deveni un creator. Creator de frumos, creator de artă, creatorul propriei vieți. În acest blog voi împărtăși cu tine ceea ce mă inspiră pe mine, reflecțiile și poveștile mele, în speranță că tu le vei descoperi pe ale tale. 

Haide să ne dedicăm împreună unei vieți de creație, fiind noi înșine, așa cum suntem, așa cum ne dorim să devenim. Căci nu există nimic mai împlinitor în această viață decât să ne urmărim pasiunile și să ne permitem să fim noi înșine în fiecare zi a existenței noastre.