Navigând Prin Întorsăturile Neașteptate Ale Vieții
Te-ai trezit vreodată simțindu-te cu adevărat binecuvântat și recunoscător pentru viața pe care o ai, doar pentru a te confrunta cu o realitate sfâșietoare a doua zi dimineață? Exact acest scenariu mi s-a întâmplat mie weekendul trecut.
Sâmbăta a început într-un vârtej de creativitate, cufundată în scris și pictură, m-am simțit vie și plină de recunoștință. Mai târziu, am luat cina cu Sebastian la unul dintre restaurantele noastre preferate grecești, unde delicatesele mediterane mi-au amintit de legătura mea emoțională cu cultura grecească.
„Dacă ar trebui să mă mai mut vreodată în viață, de data asta destinația ar fi Grecia”, i-am mărturisit lui Sebastian, cu o voce plină de dor. Sebastian a chicotit, așa cum face întotdeauna atunci când îi vorbesc de visurile mele - visuri care adesea par îndepărtate și imposibil de atins vreodată. După acea zi minunată de sâmbătă, întorcându-mă acasă cu sufletul plin de recunoștință și lumină, nu m-am putut abține să nu mă gândesc la cât de norocoasă sunt.
După o călătorie tumultoasă prin viață, la 34 de ani, am găsit în sfârșit fericirea. Trăiesc un sentiment de pace în mine, ca și cum fragmentele trecutului meu s-ar fi împletit într-un prezent frumos. Dar apoi, duminica a sosit cu vești zdrobitoare.
Una dintre persoanele mele cele mai iubite din lume, profesoara mea de licență, a decedat. Un nor greu de tristețe m-a învăluit. Această femeie-lumină, cum obișnuiam să cred despre ea, a fost steaua mea călăuzitoare în cei mai grei ani ai tinereții mele, când loviturile vieții păreau de că nu se mai termină.
De la Regret la Acțiune
Când un pilon al lumii tale interioare se prăbușește, e inevitabil ca o bucată din sufletul tău să nu se sfărâme odată cu el. Trecuseră ani de când ne-am întâlnit ultima dată, dar ea a rămas aproape de inima mea - una dintre acele figuri ai căror amintire strălucește puternic în suflet, în momentele dificile, oferind alinare și putere.
În timp ce valuri de emoție mă copleșeau – tristețe, compasiune pentru familia ei îndurerată și amintiri vii ale râsului ei contagios – am fost lovită de o conștientizare bruscă a regretului: îmi promisesem că o voi vizita de fiecare dată când mă voi întoarce la Chișinău, cu toate astea... nu am făcut-o niciodată.
Fiecare călătorie înapoi spre Chișinău îmi amintea de ea, dar pe măsură ce sănătatea mintală a mamei mele se deteriora, a rămâne cu picioarele pe pământ devenea din ce în ce mai greu pentru mine. Deseori fugeam din țară mai repede decât îmi plănuisem, spunându-mi că va exista întotdeauna un „alt moment mai potrivit” pentru a o vizita pe cea care mi-a fost ghid și mentor în anii de studenție. Acum, odată cu vestea trecerii ei în neființă, adevărul chinuitor că „o dată viitoare sau un alt moment” nu va mai veni niciodată îmi apasă și azi greu inima.
Sursă: pexels.com
Conștientizarea că un alt moment mai potrivit poate să nu mai existe niciodată se extinde dincolo de trecerea în neființă a profesoarei mele de licență. Rezonează și cu cele mai profunde visuri și aspirații ale noastre.
Viața nu devine mai simplă pe măsură ce înaintăm în vârstă. Dimpotrivă, viața devine din ce în ce mai complexă. Responsabilitățile se înmulțesc, timpul ne scapără printre degete, sănătatea noastră are nevoie de mai multă atenție odată cu anii, iar „data viitoare” la care ne raportăm cu atâta încredere devine de multe ori irealizabilă.
Nu o pot aduce înapoi pe profesoara mea, dar îi voi prețui amintirea și tot ce a făcut pentru mine și pentru alte sute de studenți până în ultima mea zi. Mai important decât atât, pot să-mi exersez visurile - începând de acum, astăzi, mâine și în fiecare zi a vieții mele.
Când amânăm să ne urmărim visurile, riscăm să pierdem șansa de a le realiza vreodată. Viața este trecătoare, iar ziua de mâine nu este niciodată garantată. Dacă vrei să faci ceva important pentru tine, nu lăsa acel lucru să plutească în abisul „dăților viitoare”. Profită de acest moment, căci următoarea oportunitate s-ar putea să nu apară niciodată.
Ce amâni de multă vreme?