Artist Născut cu Talent sau Artist Devenit Prin Practică?
Ai văzut vreodată un artist care face totul să pară atât de ușor, făcându-te să crezi că s-a născut așa, cu talent, pur și simplu? Mă gândesc adesea la asta când întâlnesc un artist care creează într-un mod foarte natural.
O Seară de Magie Muzicală
Într-unul din weekenduri, eu și Sebastian am mers la un concert de pian. Patru pianiști au fost pe scenă, dar doar unul dintre ei a ieșit cu adevărat în evidență.
Pianista ne-a anunțat din start că toată muzica pe care avea să o prezinte în acea seară era să fie creată pe loc, spontan, fără nicio pregătire în prealabil. Altfel spus, artista avea de gând să compună totul pe loc. Și așa a fost. A jucat la pian timp de treizeci de minute, lăsând spectatorii cu gura căscată.
Aveai senzația că făcea muzică din nimic și părea atât de ușor pentru ea ceea ce făcea pe scenă. Timp de o jumătate de oră, a cântat divin fără oprire. Era ca o magie care o conecta la pian.
În timp ce o ascultam, mă întrebam cum poate un artist să creeze pe loc ceva atât de uimitor, în condițiile în care este auzită de sute sau mii de urechi. Dintre întrebare și răspuns au fost doar câteva secunde: ea nu crează aceste compoziții pe loc - e toată practica și munca ei asiduă care se combină acum, în compoziții spontane. Abilitățile și experiența ei de-a lungul anilor se reciclau în ceva frumos, original și nou.
Transformarea Practicii Consecvente în Creații Noi
Revelația pe care o avusesem în interior m-a făcut să mă gândesc la propria mea artă. În atelierul meu, pictez și investesc multe ore în creație. De fiecare dată când o fac, învăț ceva nou și transpun ceea ce învăț în lucrările ce urmează. Cu cât mai mult timp investesc în a crea, cu atât ajung la mai multe idei, revelații, descoperiri, toate fiind gata de utilizat în creațiile care urmează să vină.
Îmi amintesc când am încercat prima dată arta abstractă. Pe atunci, nu aveam prea multă experiență și, după câteva încercări eșuate, m-am gândit că s-ar putea să nu fie pentru mine. Dar, după ce am exersat săptămâni și luni, m-am întors la arta abstractă și, pentru prima dată, simțeam că îmi place cu adevărat ceea ce ieșea din mâinile mele. Era ceva natural și ușor, ceva ce începea să mi se dea firesc, fără a mă impune câtuși de puțin să o fac.
Investirea timpului este cheia spre a deveni un artist care știe ce face. Cu cât investim mai mult timp, cu atât devenim mai buni. Iar odată devenind mai buni, începem și noi să credem că, chiar și atunci când anunțăm că vom inventa ceva pe loc, avem suficiente cunoștințe pentru a le recicla și a ne respecta promisiunea.
Adevărul este că noi, artiștii din orice branșă, folosim și refolosim ceea ce știm iar și iar, doar într-o altă formă. Într-un alt mod.
În acea sâmbătă seară, când ultima notă s-a stins, am știut ce am de făcut în continuare: să investesc mai mult timp în creație. Nu doar 3-4 ore pe zi, ci 6-8 atunci când e posibil. În fiecare oră pe care o petrecem creând, ne construim propria magie, exact ca pianista care a dovedit că practica și experiența pot duce la creații divine.