Eroii Inimilor Noastre

Lansarea Deciziei de Autodescoperire

Suntem la hotel, petrecându-ne ultima noapte de weekend în Pădurea Bavareză cu Sebastian, când primesc un mesaj de la fratele meu: „Ai auzit? Navalny a murit.” Am rămas mută pentru câteva minute bune.

Fratele meu, care îmi cunoaște cel mai bine sufletul, știe cât de aproape de inimă îmi este povestea de viață a lui Alexei Navalny. Și mai știe că nu mă uit prea mult la știri pentru că îmi investesc aproape tot timpul în a crea artă și în educație.

După câteva minute de pauză, îi spun și lui Sebastian noutatea pe care am aflat-o recent, răspunsul lui fiind: „Am citit despre asta ieri, dar nu am vrut să-ți spun - nu am vrut să ne stricăm vacanța.” Sebastian știe și el cât de conectată emoțional m-am simțit de Alexei Navalny.

Unele povești de viață ajung direct la inimă, lăsându-ne incapabili să explicăm impactul pe care îl au asupra noastră sau fără a ști măcar noi înșine de ce ne ating atât de profund. Uneori e o persoană, alteori, alteori povestea unui grup sau pur și simplu, o istorie de viață care nu ne lasă în pace.

 

 

Conectați la Povești

Înainte îmi lua multă vreme să înțeleg de ce m-aș simți atât de conectată emoțional la povestea vieții unui străin, cu care aparent nu aș avea nicio legătură.

De ce m-ar interesa atât de mult suferința altcuiva, pe care nici măcar nu-l cunosc personal? Urmarea propriei voci interioare însă, de multe ori, mi-a adus răspunsurile la astfel de întrebări. 

Astăzi știu că există întotdeauna un motiv pentru care o anumită poveste de viață rezonează cu noi. Tot ce avem de făcut atunci când simțim o astfel de conexiune e să ne urmăm curiozitate și să vedem unde ne duce.

Din experiența mea personală, atunci când mergem pe urmele curiozității, descoperim întotdeauna ceva important despre noi și locul nostru în această lume.

Eu, de exemplu, am descoperit ceva important despre mine atunci când mi-am urmat curiozitatea vrăjită fiind de misterul poveștii grupului Dyatlov — un grup de nouă tineri sovietici drumeți care au pierit în Munții Ural. 

Am descoperit ceva important despre mine atunci când mi-am urmat curiozitatea atrasă inexplicabil fiind de povestea Jeannei Friske, o actriță, cântăreață și model rus de succes, care a ales să aducă pe lume un copil la aproape 40 de ani, în loc să-și trateze cancerul în stadiile incipiente, renunțând la sarcină. Alegerea devedindu-se a-i fi fatală.

La fel, am descoperit ceva important despre mine atunci când mi-am urmat curiozitatea cu referire la povestea vieții lui Vincent van Gogh, devorând cărți și studiindu-i toate lucrările de artă, vizitând ultimul loc de pe pământ în care și-a petrecut viața și chiar ajungând la mormântul său pentru a ajunge la o concluzie.

Acum, nu puteam să nu-mi urmăresc curiozitatea despre povestea vieții lui Alexei Navalny. Eram efectiv vrăjită de curajul lui, dar nu îi puteam încă înțelege motivația. 

Într-un final însă, am înțeles.

Nu rezonăm neapărat cu oamenii, ci cu poveștile din spatele oamenilor. Oamenii nu sunt decât reprezentanți ai poveștilor care ne cuceresc inimile.

 

Sursă: wikimedia.org

Vezi atribuirea

 

 

Puterea Viziunii 

Deci nu persoana care duce povestea ne cucerește inimile, ci puterea ei interioară. Respectiv nu de oamenii din poveștile care ne atrag ne îndrăgostim, ci mai degrabă de trăsăturile de personalitate pe care aceștia le au.

Când începem să identificăm aceste trăsături, descoperim că le avem și noi undeva, adânc în interiorul nostru - doar că adesea ne este teamă să le scoatem la iveală.

Iar ceea ce am descoperit eu din toate poveștile care mi-au atins inima la nivel foarte profund e că toate au un fir comun: vorbesc despre viziune și curaj. E despre acea viziune mai mare decât propria persoană și despre curajul de a o urma, chiar și cu riscul vieții.

La fel ca Vincent van Gogh, Alexei Navalny, Jeanna Friske sau membrii grupului Dyatlov. Toți au știut la un moment dat că viața lor ar putea fi prețul viziunii lor. Fără îndoială că s-au confruntat cu frica, dar credința în viziunea lor a făcut ca acea frică să devină nesemnificativă.

Însuși van Gogh a afirmat odată „Nu am nicio idee de ce picturile mele nu se vând, dar știu că va veni un moment când oamenii își vor da seama că arta mea valorează mai mult decât banii pe care i-am investit în materiale.” Da, omenirea și-a dat seama de acest lucru, deși el nu a trăit până în vremurile noastre să vadă succesul pe care arta  lui o are astăzi. Cel mai trist este că în vremurile istorice în care Vincent van Gogh a creat, arta lui era atât de subapreciată încât nu era în stare să îi ofere măcar un trai decent. 

O viziune mai mare decât propria persoană este ceva ce fiecare persoană care reușește să facă o schimbare în lume o are. Noi, ca oameni ai creației, suntem vizionari, prin urmare contribuitori la schimbarea din lume.

Noi, oamenii de creație, suntem curajoși și, deși simțim frică, este mult prea nesemnificativă pentru a o lăsa să ne împiedice să ne urmăm viziunea. Când viziunea ta devine mai mare decât frica pe care o simți, nimic din lumea asta nu te poate împiedica să o urmezi.

 

Ai simțit vreodată că povestea cuiva îți este atât de aproape de suflet încât atinge și cele mai fine coarde ale lui? Spune-ne acea poveste și nouă, vom fi fericiți să o citim!